Și da, te regăsesc in fiecare vers al lui Nichita Și mă gândesc cum fiecare atom din mine te-a putut iubi cândva Asta vreau să spun, miroseai a tutun, cafea, vanilie, scorțișoară Și ne sărutam pe muzica lui Eric Clapton și Arctic Monkeys Și da, ne feream de clișee și eram nonconformiști Parcă era la modă să fim triști și să iubim ploaia Și ne făceam planuri cum o să ajungem la Mamaia și o să vedem marea Dar mereu ajungeam în Vamă Și cum o să vedem toate festivalurile de alternativ din țară Fumând și dansând în felurile noastre patetice Dar toate visele acelea au devenit vise arse Și scrum Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi un erou Oh, ne vedem iar pe stradă Și ne vorbim de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat între noi Iar apoi, redevenim aceeași străini cu amintiri în buzunar Spune-mi, unde ai lăsat iubirea? Probabil mă învelesc cu ea Nu, de fapt, mă învelesc cu cearșaful meu de iluzii Și mă gândesc, mă gândesc că a fost cea mai mare greșeală a mea Să cred, să cred că cineva se mai poate schimba Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi un erou Niciodată Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi un erou Nu voi mai fi, nu voi mai fi Niciodată