S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece
Și nici pe buze nu-mi mai vin
Și nici prin gând mi-or trece
Atâta murmur de izvor
Atât senin de stele
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat
Iubito, pentru tine!
Și cu acel smerit surâs
Cu acea blândă față
Să faci din viața mea un vis
Din visul meu o viață
Să mi se pară cum că crești
Precum răsare luna
Din umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară
Și prea era detot frumos
De-au trebuit să piară
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate
Prea am uitat de Dumnezeu
Precum uitarăm toate
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
Și cu acel smerit surâs
Cu acea blândă față
Să faci din viața mea un vis
Din visul meu o viață
Să mi se pară cum că crești
Precum răsare luna
Din umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una
Și cu acel smerit surâs
Cu acea blândă față
Să faci din viața mea un vis
Din visul meu o viață
Să mi se pară cum că crești
Precum răsare luna
Din umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una
Și cu acel smerit surâs
Cu acea blândă față
Să faci din viața mea un vis
Din visul meu o viață
Să mi se pară cum că crești
Precum răsare luna
Din umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una