Luminători de nopți aruncă patimi Sufocatu-m-a val de scripturi Cătând veritate făr' de lacrimi Cuprind genune de viituri Ochi legați de slovă Zac în lanțuri oarbe Zărăstitu-s-au caii În afara sa Glasul obștii se-mplinește Nu-n cer ci-n păduri Învăscute-n valuri de velură Mătase și voaluri Priveam un vals de umbre în furtună Se hrănesc cu flori, beau din apă vie Loc de horă, joc și prohod Cu ochii-nsângeraţi Corul pârjolește mintea-mi însetată Şi cuprins de gheară capul calului 'I-izvor de apă moartă Moartea-mi în cuget cântă dezhumarea Pășind agale-n flăcări Omul în urmă-l las Pe drumuri făr de-ntoarcere În urmă scurg necazul, în urmă veritatea o las. Vârtej de miasme flamurile torc Carul de foc se-nalţă-n ceriu Ogoarele-s pârjolite Numele rostite simt chemare Fără de stavilă Numele-mi ascult și nume N-am. Gândul se alungă. Zâmbit-am!