Morţi copaci, uscaţi ciulini Intră-n talpa descheiată Praf în ochi Și în mintea-ntunecată Zări de tăciune umple buza Cu sânge şi ţărână Lupi şi corbii Prăbuşiţi în glod se-adună Toţi descompuşi Între cioturi şi zăpadă De timp răpuşi Și de-al om'lui gând-otravă. Să priveghem cetatea ruinată A propriilor vise. -Adânc în apă mâinile încearcă Să coasă inimi Înainte ca apa să le ia Sângele, şi marea Să le primească ofranda. Morţi copaci, uscaţi ciulini Intră-n talpa descheiată Praf în ochi Și în mintea-ntunecată Noaptea Se strâng în haite Să deslușească Semnul ce conturat-a Harta, pierduta hartă A nemuririi Și ars precum zis-a soarta Noaptea Se strâng în haite Să deslușească Semnul ce conturat-a Harta, pierduta hartă A nemuririi Și ars precum zis-a soarta Copile, de mine Ascultă pilda ce ţi-o zic Descarcă viaţa în fântâna Fiinţelor de linişte Încolăcite în nimic Arzi, viaţă proastă! Ce ne tăinuieşti trăirea Ce ne ascunzi devenirea Și pământ ne-ndeşi pe limbă Mort este cadrul artei Picură în agonie Mâinile-s legate-n spate Zbuciumul e de urgie