De moarte vifor ne-astupă vederea
Apa tot ceru-n potop il preschimbă
Din glia uda se ridică norii
Din zăgazul vieții se astupă anii
Ce din irosire-au invocat doar temeri
Sfânta radacina pașii ni-i îmbie
Culmile se-nalță și în jos
Vorbele amare dinspre lume-s de prisos
Prin rădacină de lumină
Se-ascute-n aer
A celor seculări nădejde si trăire
Din asuprire pogorîți cu inima de foc
Din carne omorîți, dar dorul li-n alt loc
Culmile se-nalță și în jos
Iad trăit-am p-asta lume
Cât cuprins am fost de spaima
Cărnii ce tăgăduia
A sa tînjeala spre taina
Vieții-ntregi din măiestrie
Ce din sînge zugrăvește
Frumusesțe si vecie
Ce stingerea n-o pîndeste
Ierburi fine au grăit
Mintea au întunecat
Cataracta ochiului
Sfarmă ochiul inimii
Ne'nteleasa e minunea
Aripelor ce-au fost frînte
Ferecată este lumea
De-ale stihiilor sfinte
Graiuri ce belșug înnoadă
Si ce-n dalbe pînze țes
Inimi din mătasea lunii
Omului să îi dea gheș
Ca din liniile ființei
Praf s-alege de viitura-i
N-o îndrumi spre cotitura
Care-i valul neștiinței
S-astfel soarele din pieptu-ti
Scrum preface munți, meleaguri
Ce din leagăn te-au vegheat
Si legea ți-au priveghiat
Prin rădacină de lumină
Se-ascute-n aer
A celor seculări nădejde si trăire
Din asuprire pogorîți cu inima de foc
Din carne omorîți, dar dorul li-n alt loc