Vremuri apun pe oasele-vreașcuri Scaldă în sînge-spurcăciune munții 'N vrâfuri de carne topește pieirea Cerul prăvale, nu-i simt ocrotirea Sfinția-și topește-n uitare venirea. Cald e pîntecul gliei În ghimpi de lemn mi-ascunde carnea Lighioane se cuibăresc în mintea-mi Sfîrșitul nemuririi. Spurcat el se pogoară În duhul adumbririi Și-mi înlesnește moartea Sub pojghița ruginii. Mort e locul ce mă ține Și mort e tot ce-am fost odată Ramas-am viu în tihna Otrăvii suferinței, Hălăduind în taina Nopții muribunde. Și hulpăv din durere Mă-nfrupt, iar cerul piere. Și hulpăv din durere Mă-nfrupt, iar cerul piere. Cald e pîntecul gliei În ghimpi de lemn mi-ascunde carnea Lighioane se cuibăresc în mintea-mi Sfîrșitul nemuririi. Spurcat el se pogoară În duhul adumbririi Și-mi înlesnește moartea Sub pojghița ruginii. De rece drum m-agăț Ca spaimă s-o întunec În veci mă duc, alunec 'N al vraiștei ospat Sub luna varsînd viață Mormîntu-mi e de gheață.