Desculț prin cenușa de ani mă perind Prin gheață-mi privirea de suflet desprind Între ruine leșuri revarsă-n de sihlă Umbra devenindă a amurg'lui mină. În frig colind nemurirea Strigînd, sperînd la voci mărunte Și vîntul sfichiund privirea-mi Mă-ndeamnă la scîncet Zăpezi înghit flacăra spaimei În a iernii uitare. În nemărginire Seamănă umbrire Diavolul din piatră Scuipă apă sacră. Codrii se îndoaie Munții se-ncovoaie Sub a sa răscoală A simțirii boală. Stelele se schimbă Cerul se întindă Ca o mantie moartă Peste-a vieții poartă. Glia se desface Glodul saă înșface Tot ce încă suflă În pustiu de stîncă. Trupul meu, mă las-n vrajba Ce din mintea-mi izvorăște Oasele-mi troznesc a vifor Ger mă împînzește-n simțuri. Las mormîntu-mi lepădării Stinga-se glasul ororii. Trepte de cenușă curgă Către colții ce mă-așteaptă În genune, 'n flăcări negre Sîngele-mi să intre'n soare Și lumina ca să piară Stingă-se trăirea iară! Desculț prin cenușa de ani mă perind Prin gheață-mi privirea de suflet desprind Între ruine leșuri revarsă-n de sihlă Umbra devenindă a amurg'lui mină În frig colind nemurirea Strigînd, sperînd la voci mărunte Și vîntul sfichiund privirea-mi Mă-ndeamnă la scîncet Zăpezi înghit flacăra spaimei În a iernii uitare.