Sfînt pribeag ce aspiri a fi Duh pătat ce-i menit a veni Cazi! Ars zeu arată-te mie! Vifor în mintea-mi străbate credința Șuier de moarte-nrobește ființa Au unde-i uitarea ce-a fi veșnic miză Ori harul ca iarna în hău s-o închiză? Și viața s-o vază! Cer hulit îndeamnă mila În scîrbavnic gînd Ți-e nenorocirea Întoarce-ți privirea Către cenușiu Liman ce-ai părăsit Diavole smintit! Umăru-ți sîngele-n șuiere-mbie Scîrnav făcutu-ți-ai chip de mînie. Ars, în inimă-mi ești proscris Lumea-ți pe-o rîpă se scurge în vis. Grumazu-ți înnegrit în vîlvătaie Mistuie părăsit vînt'lui bătaie.