Har înnegrit e-n cerul asuprit Veșted și mut e hăul cel slut Sfînt e neantul ce-nghite văzduhul Șuierul moare Sub crîncenul soare Cuprinși de deznădejde Ramîne-vom în glod Cîntînd al 'naltului prohod. Cer înghețat în vremuri Ne sleiește în uitare Ne arunca-n disperare În nevrednicele evuri. Oasele-n putreziciunea-mi Îmi scobesc în 'nalt o groapă Vecinicia-n suflet sapă Și gravînd nevrednicia. În găvanele uitării Odihni-vom necuviința Stăvili-vom stăruința Sufletului spre-nroșire Glăsuind un șarpe-n mintea-mi Tot pamîntu' se urnește Ducă'se'n zîzanie clipa Ce'ntristarea prevestește Arză'n mărăcini spurcatu' Ce din vifor plăsmuit-a Țarina ce azi grăiește Și dihanie devenit-a! Spre priveghi ne-ndreaptă pașii Îndoliați pentru-acea soartă Ce ființa-a-nveninat-o Și trăirea-a vătămat-o. Crunt izvor de veșnicie Rece-i apa ce ne-o-ngădui Spină-n sămăvolnicie Seacă-i astfel vieții vădu'i! Spre priveghi ne-ndreaptă pașii Îndoliați pentru-acea soartă Ce ființa-a-nveninat-o Și trăirea-a vătămat-o. Crunt izvor de veșnicie Rece-i apa ce ne-o-ngădui Spină-n sămăvolnicie Seacă-i astfel vieții vădu'i!