Ultimul abuz Al îndurerării Mintea-mi învelește Moartea încolțește, Iarna prinde gheare Pe-ale firii hotare Întinați pe-al silei Vechi liman născurăm Unde-ntunecimea În vis se preschimbă. 'N glie coborîsul Îngerului limba Cu sărut de miere Peste cuget sumbru Nectar delăsării Mintea o preschimbă. Aș vrea să înnegresc Trecutul ce ne-apasă 'N sînge să zămislesc Uitarea-i prietenoasă. În neant mi-e rece! Al sufletului glas A-ntoarce nu mă vrea Îmi trage-ncet de pleoape Cu disperare cruntă Văpăia cea măruntă Cu lacrimi s-o îngroape. Al duhului popas Eternul îmblînzea. Din tristețe se revărsa Îngerul ce-acum distruge Universul ce m-apasă Și ce-n cumpăt mă împunge.