Văpaie de cuvînt Mistuie râul în vînt! Crăiasă a uitării Să fie valea neagră. Amar au pustiit Dihaniile pădurea Regatu-i asuprit Revărs-acuma ura. Păseri se rotesc în noapte Dînd tîrcoale peste stîrvuri Morți haini fără de duhuri Asupri-vă-vor demonii. Din strînsoarea adormirii Învrăjbirea o trezirăm Iar în vena de-om scîrbavnic Strașnică otrava curgă. Munții peste noi se-apleacă Și-și trimit insetați lupii Răzbunînd, să ne sfîsie Carnea de pe osul putred. De cerca-vom peste creste A câta îngăduință Urși să ne sfîsie-n răget Sîntem de bunăvoință Nevrednici ... Stingher pe-al urii purgatoriu Mă-alătur celor sinceri Ce, negrăind, minciunii Frîu liber nu îi lasă. Din împînzite veacuri Mormîntul ce ni-l țese Avutul omenirii Gîndirea-nlănțuiește. Vai moartea mi-o agață Haurile noaptea cască. Împlinita-i vorba Ce nenorocire Proorocit-a-n lume, Slava spurcăciunii. Cerul prăvale Fulgere în mare.