Frunză galbena, uscată Frunză ce-ai fost verde-odată Șterge-ți ochii de rugina C-a întrat toamnă-n gradină Și-a întrat ca o stăpâna Cu vântul și ploaia-n măna! Primul stol de randunele A pornit spre Dardanele Berzele desperecheate Se-mpreuna-n zbor și ele Sa pornească pe-nserate Iar triunghiul de cocori Se-ntregește tot în zbor Sa pornească mâine-n zori Spre Bosfor... ♪ Frunză galbena, uscată Frunză ce-ai fost verde-odată De-a lungul soselelor Pe tot lungul apelor Și din creastă munților Până-n fundul vâilor În varful copacilor Au rămas doar ciorile Sa păzească morile Morile ce macina Dupa vechea datina Zodia-nceputului Și rodul pământului Cu belșugul anilor Zilelor Și clipelor Pentru cei flămânzi de soare Și de "semne de-ntrebare"! ♪ Frunză galbena, uscată Frunză ce-ai fost verde-odată Azi gradină Domnului Nu mai este-a nimanui Au zburat din ea mai toate Vietățile aripate Și-au ramas doar ciorile Ciorile Surorile Vânturilor Ploilor Grijilor Nevoilor Și-ntunericimilor! Au ramas să vămuiască Cu peceția domneascâ Dupa socotinta lor Soarta zburatoarelor Și sa-nchida-ntre zabrele Împletite din nuiele Călătoarele rebele Ce-au pornit cu toate-n zbor Fara știrea ciorilor Spre Bosfor Și Dardanele!