Trece toamna, iarna, vara și în inimi urcă seara Vântul cântă în neștire peste glezna ta subțire Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune Și visez că ești aieve vas de aur plin cu seve Când de fapt ești amintire, tu și glezna ta subțire Mâna, vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă numai riduri Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere Din alt timp, din altă viață care se destramă-n ceață Doar la mine în cuvinte doarme coapsa ta fierbinte Doar în cântec te mai am, măr aprins lucind în ram Și mi-e dor și mi-e pustiu și mă-ntreb dacă sunt viu Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă numai riduri Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă Vine vara, iarna vine numai tu nu vii la mine Trupul tău că o văpaie nu-mi mai intră în odaie Steaua-mi bate în fereastră unde-i umbră ta albastră Unde-s pașii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi Și mi-e frig și mi-e amar și mă chinui în zadar Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă numai riduri Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă numai riduri Hei, suflet fără chei Fără porți și fără ziduri Lași în urmă numai riduri Hei, suflet fără chei