Nu regret, nu mă jelesc, nu strig Toate trec floarea spulberată Veștejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum Inimă răcită prea devreme S-o pornesc din nou desculț la drum Stampa luncii n-o să mă mai cheme În dorinți încep zgârcit să fiu Te-am trăit sau te-am visat doar, viață Parcă pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dimineață Dor de ducă tot mai rar, mai rar Pui pe buze flacăra pornirii O pierdutu-l prospețimei har Cu vioiu-i clopot al simțirii O pierdutu-l prospețimei har Cu vioiu-i clopot al simțirii Toți suntem vremelnici pentru veci Rar ning fragii frunzele deșarte Binecuvântat să fie deci Că trăiesc și că mă duc spre moarte Binecuvântat să fie deci