Lumina se topea în dușumele Între acei pereți spoiți cu ger Și te aflam de-a dreapta vieții mele Un fir de iarbă călător spre cer Plutea prin casă o mireasmă dulce De datină de iarnă și de brad Iar stelele uitau să se mai culce Pe malul Izei dincolo de vad Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui La căpriori se așterneau în iureș Flori moi de fildeș dintr-un cer cănit Ș-acel mărunt cătun din Maramureș Ni se părea cioplit în infinit Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Uitasem cum se face dimineață Și-n casa dăruită pe cuvânt Te bănuiam printr-o lăptoasă ceață Un fir de iarbă îndoit sub vânt Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui Dui și iară dui Noapte peste grui Fir de iarbă amărui Dui și iară dui