Am trecut pe stradă fără de nădejde Și în ochi ninsoarea scânteia, Biciuit de viscol sufeream câinește Și-am văzut lumină la fereastra ta. Și-aș fi vrut, desigur, și să-ți fie bine, Și-aș fi vrut, desigur, și să-ți fie rău, Știu că la veioză mă citeai pe mine Ca să descifrezi destinul tău. Mai coboară, totuși, de lângă fereastră S-o pornim prin viscole înot, Și să ne-amintim de iubirea noastră Și că poate n-am murit de tot, de tot. Tu, plângând în casă, eu plângând afară, Sanctități de lacrimă eram, Dac-aș fi știut că o să te doară Îți dădeam c-un bulgăre în geam Ce mai faci iubito? Ce mai zici de toate? Nu-i așa că rezistăm frumos, Conservând orgolii și singurătate Tu, la geam cu lampa, eu, în geruri, jos?