Pe unde e privirea iernii Ce vede-n mine ochii tăi? În ce povestea arde umbra Alaiul cel mai cel de soi? În ochii mei e semilună, În ochii tăi e soare plin, În ochii lumii e tristețe Când timpul sângeră-n destin. În ochii ceții e zăpadă Când iarna lunecă-n palton, Te prind de mână și ne ninge Până în cel mai mic cotlon. Pe fața mea e umbra umbrei, Pe fața ta e rouă vie, Pe fața vieții e lumină Când orizontul ne învie. În ochii iernii e ninsoare Când sărbatorile mai gem, În sângele preafericirii, Ce-ntoarce ruga când mă tem. În mâna mea stă remușcarea Că nu te-am mângâiat destul, În mâna lumii e dezastru Ce-ngroapă verdele parfum. În mâna lumii frigul crește, Ca o mânușă de venin, Și-ngheață apele speranței, Că înspre noi noi nu mai venim.