Mai ninge numai în povești, Podul se lasă la cetate, Ies cavaleri, domnițe în calești, Cu pază strașnică în spate. Zăpada pe asfalt e-o blasfemie, Pe munți și-n văi e locul ei, Nici Moș Crăciun nu se îmbie Cu sacii plin de jucarii și grei. Ninsoarea de pe urmă va să fie, O amintire-n buzunar să iei, Ceva frumos și unic din copilărie. Degeaba stai în așteptare la ferești, Televizorul ține loc de iarnă, Mai ninge astăzi numai în povești, Și-n somn începe doar să cearnă. Întoarce-te spre sine și întreabă, Unde e sala-aceea cu oglinzi, Și unde-s oamenii de treabă Purtând în suflet vechile colinzi. Cu bune-intenții se pavează iadul, Ca să pășim ușor spre înapoi, Și-n casa cu rășină plânge bradul Chemat să facă pace-ntr-un război Îngheață doar la margini vadul, Și sufletul parcă îngheață-n noi. Hai, ninge-te și spune-mi tot E cald în casă, dar în suflet ger Și pân' la dragoste e drum socot, Ca de aici la lerui-ler Poate că, până la urmă, noi ne vom iubi Ca de aici la lerui-ler Și lerui-ler dinspre părinți numai tăceri, Cu care-n noaptea asta vom vorbi.