Pământul e sterp, podul palmei pierdut e Mişcarea din mine se va-ndepărta Pe-o sută de turnuri şi-o sută de plute Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea. Şi nici nu mai ştiu cine e şi unde este Şi nici nu îmi pasă ce foc va găsi Dar iată că pleacă şi nu se întoarce Prin geamul enorm cu zăbrelele gri Vă jur cât mai poate jura unul care Din naştere ştie să jure când vrea Vă jur pe lumină şi pe clătinare Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea. Nu vrei, nu mai vrei să fumăm împreună? Să bem o cafea cu zaţ lunecos? Perdeaua de chipul tău înca mai sună Şi câinii rotunzi latră-n iezerul jos. Nimic nu e în regulă, străzile-s strâmbe, Pe cai deşălaţi, călăreţi de muştar Vai, doamnă, pricep că mă zbat în zadar Când creierul singur nu poate să umble. Vă jur cât mai poate jura unul care Din naştere ştie să jure când vrea Vă jur pe lumină şi pe clătinare Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea. Acum înţeleg, dacă nu sunt făcute Altare la care să jur... Va nega... Pe-o sută de turnuri şi-o sută de plute Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea. Distruse sunt templele unde puteam Să stau în genunchi şi să jur pe ursită. Zăbrelele gri cad din trândavul geam Ea fuge şi minte că e fericită. Vă jur cât mai poate jura unul care Din naştere ştie să jure când vrea Vă jur pe lumină şi pe clătinare Cu scârbă vă jur, Dumnezeu a fost ea.