Trup si suflet Clipa asta ce-o astept de mult Are tot ce s-ar putea mai crunt Vãd acum cã-s doar povara ce vã sunt ... Vãd mai limpede cã-i prea târziu Si cã nici n-am încercat sã fiu Altcumva decât acelasi mã stiu ... Ce vicleanã mi-a fost inima Si necrutãtoare patima Nu sa pus ceva sã tinã-n calea mea ... Jarul care nu se lasã stins Ce mereu ma chinuit încins Arde pânã ce-i cu mine-odatã-nvins... Pe fruntea mea râu, siroaie sudoarea Si ruptã de tremur îmi e rãsuflarea E trupul meu viu, între vii mai vrând sã stea... De mine ceva ca strãin mã îndeamnã Sã-i vin ajutor si-nteleg ce înseamnã E sufletul prea suferind sã mai poatã-n dura ...