Mă jurasem că renunț la rap, dar
Nu mă pot opri din scris
Eu-s chiar nebun la cap, clar
Mi-am promis mie și v-am promis și vouă
Deci chemați o ambulanță și duceți-mă la nouă
Dar, dați-mi un nenorocit de pix și niște hârtie
Ca să aduc bucurie, în secția de psihiatrie
La Sbarna aș umple peretele, la Dilai rețetele
Cu mii de versuri cu multiple sensuri ca versetele
La sclavi și la trompete, le arăt perfect defectele
În momentele în care le fac portretele
Că-s toți ca majoretele, când vine dragobetele
Schimbându-și principiile mai des ca șosetele
La microfon nu mă abțin, sunt hapsân
Da' măcar acum văd toți puștii cât de slabi sunt
Și încă nu pot fii ce tind, rătăcind
Fugind de deznădejde până la iluzie și revenind
Trăim zilele fricii, cu doar câteva indicii
De exemplu: iubirea presupune sacrificii
Iartă-mă că de când nu mă mai laud cu vicii
Am luat-o pe câmpie cu religia ca toți bunicii
Acum insultă-mi credința, golit de nepăsarea
Sub care îți ascunzi și suferința și frustrarea
Vorbim pentru cei doi fani ai tăi să-mi strici numele
Pe care oricum nu dau doi bani
Hai băi, fii serios, și bunghește zdreanță
Că singurul rău pe care mi-l poți face
Se numește greață
Religios sau nu fine, cât timp cred în bine
E clar că ai dușmani mai periculoși decât mine
Pot fi Ponta, Băsescu, Boc, Antonescu sau Iluminati tati
Convenabil însă practic, eu zic de mii de patimi
Care fac dintr-un romantic ca și Gandhi
Un fanatic antipatic ca Ted Bundy
De la ultimu' sărman, pân' la președinte
Văd mândrie cât cuprinde
Ne cuprinde pretudindeni, mă surprinde cum se-ntinde
Mă deprindeți că depind de simple cuvinte să exprim ce am în minte
Suntem urmăriți de satelit
Până și prin galerii, până și prin draperii
Deci nu-mi vorbi de caterinci, sunt sucărit pe rapperii
Ce-s jucării pe baterii, fură și de la părinți și nu vă zic de Pateric
Nu cred că sărăcia se numește criza
Cum nu cred că adevărul poa' să-ncapă-n epifiză
Nu cred în remiză, nu-l cred pe Elie Wiesel
Și mai ales, nu cred că ești conștient de miză
Când salivezi la un cacat de 4х4
Pentru care-ai da mai multe droguri ca un psihiatru
Dă ultimele porții la idioții de la colț
C-oricum sunt morți cu toții după care, tu fă-ți
Somnicu din ghetuțe, cu boticu' pe lăbuţe
Visând mii de mașinuțe, ai blinguri pe hăinuțe
Vile de minim cinci steluțe
Cu piscine pline cu puicuțe fine și drăguțe
Dând din cur și din tâțe, în fine
Dar nu te mira că rămânem fără Ardeal
Fără pământ, fără ape, fără păduri, fără ideal
Fără familie, fără tradiție, adică fără tipic
Fără Hristos, fără iubire, adică fără nimic
Altfel zis lipsă totală, amețiți și de vrăjeală
De canal occidental, acum cerșim viză globală
Peste-așa zisa criză, văd o criză morală
Eclipsa mentală, aduc apocalipsă verbală