Era un copil sărac Visa tăcut la imposibil Dormea pregătindu-și răspunsuri la interviuri În viața reală nu era bun de nimic Visa că e om mare, da' era atat de mic Se consola constant cu iluzii și minciuni Ca toți din jurul lui, nu găsea ceva mai bun Cu fete nu știa să vorbească și mai clar Colegii lui mai mari erau convinși că-i poponar Ce spui nu ai, până devii ce spui Își repeta că-n rândul lumii, n-o să fie rândul lui Însă privirea și-o purta tot in pământ Că ochii lui urlau tot ce ascundea în gând Și vine: Ochi pentru ochi, fixodent pentru dinte Român fiind, succesu' altuia te-nțeapă ca un pinten Lupți sărac, te simți bine cu bani Da' fără ei nu intrii în peisaj la fel ca un cameraman Băiatu' meu era pe ducă, în sensu' că Iubea și el ploaia, da' privea cum se usucă A-ncercat să-nregistreze niște piese, da' nu-i iese Că genetic provenea din niste bestii Și își ura tatăl la fel cum o iubea pe mamă Că-i parasise, în locul lui se instalase teamă Si nebăgat în seamă adormea frumos Și se-ntorcea pe jos, într-un apartament sărăcăcios Visul lui era să fie auzit N-avea pic de talent, în consecință scria poezii Știia mai bine ce conteaza, ce-i lumesc Știa că-i tipic românesc să spui "e tipic românesc" Atunci a înțeles, că era vorba despre el Cuminte ca o insignă, mort ca oamenii din portofel Era un copil sărac, visa timid ca la-nceput Și s-a-ngrozit de el, cand s-a văzut în clip pe Tube