Eu am origini din care mă trag
Și-origini la care nu vreau să mă-ntorc
Origini care mă trag
Și-origini de care eu nu știu deloc
Și am rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și verdeață
Rădăcini, buruieni și sevă și secetă, ploi, putregai și
Originile mele mă trag
Dincolo de grijile făcute șirag
Dincolo de crăpăturile de pe prag
Dincolo de lume, dincolo de nume, dincolo de sume
Sau mai bine zis de absența lor
Oare de cât alb și oare de cât negru
Am nevoie ca să fiu integru?
Scot cartofi din funigini și mă întorc la origini
Eu funigine vreau s-ajung - bulgări de cartofi să ung
Prin gene să curg, să nu încurc și să nu mă-ncurc
Vreau sevă s-ajung, vreau sevă să
Lăsați-mă, turme curmă viața urmele pieții încurcă ața
Firului din care noi suntem țesuți
Gândului din care suntem concepuți
Pusă-i, trasă-i trainic lesa
Strânsă-i bine de adresa
Vieții mele pe care scrie: Origini, Origini, Origini
Cine, dacă nu tot noi?
Unde, dacă nu la noi?
Să pogoare numai ploi
Pe ogoare de nevoi
S-ajungă la rădăcini
Ca vecinul la vecini
Și să ceară sare, sare
Ce ne va ieși pe ochi
Și să ceară ceara care
Stă zidită în urechi
Să facă o lumânare
Nouă-n ziua de priveghi
Nouă-n ziua de priveghi
Tot mai bine e pe vechi
Eu la origini am priveghi
Privighetori am în urechi
Origini