Du-mă, du-mă-n codru des
În adâncuri, chiar în miez
Strânge-mă codrule lat
Și mă dă-ndărărăt bărbat
Cântă doar din strună lină
Tu fii cel fără de vină
Bunii tăi au ridicat
Tot meleagul din păcat
Oglindește-te-n stele
Fii o hartă printre ele
Să ajungi până în Rai
Să lași 'colo ce mai ai!
Fiu de Dac și de Zeiță
S-a deschis a ta portiță
Să te pască doar norocul,
S-apuci soarta-ți de mijlocu-i
Du-mă, du-mă-n codru des
În adâncuri, chiar în miez
Strânge-mă codrule lat
Și mă dă-ndărărăt bărbat
Scară de cununi te-nalță
Fără de osândă-nvață
Leagănă-l pe cel smerit
Prin cuvânt deosebit
Iar celui lovit de soartă
Dă-i o mână ridicată
Și-l azvârle către Soare
Jale să nu fie-n zare
Fiu de Dac și de Zeiță
S-a deschis a ta portiță
Să te pască doar norocul,
S-apuci soarta-ți de mijlocu-i
De-i mijloc de fier și oțel
Să-l topești până e seu
Negre valuri de dureri
Să dispară dintre vremi
Du-mă, du-mă-n codru des
În adâncuri, chiar în miez
Strânge-mă codrule lat
Și mă dă-ndărărăt bărbat
Fiu de Dac și de Zeiță
S-a deschis a ta portiță
Să te pască doar norocul,
S-apuci soarta-ți de mijlocu-i
De-i mijloc de fier și oțel
Să-l topești până e seu
Negre valuri de dureri
Să dispară dintre vremi