Am de gând să cânt pân or să-mi cadă toți dinții,
Și toate guvernele, și toți președinții.
Și din noaptea minții,
Un anti-erou, se va naște din nou,
Și din nou, și din nou.
Și tot ce voi spune, și tot ce voi face,
Am să-l chem în lumină pe cel care tace.
Nu zace în mine gând mai prezent
Decât gândul la omul ignorat și absent,
Împins și târât,
Folosit și urât,
Redus și-nmulțit,
Dedus din profit,
Luat în brațe, uitat,
Inocent,
Vinovat,
Prost, sărăntoc, și manipulat.
Să vină, să vină, să vină, să vină,
Să vedem cu toții cine-i de vină
Pentru lipsa noastră de-adevăr și curaj,
Pentru felul în care cedăm la șantaj.
Pentru cine conduce, pentru cine-i condus,
Pentru cel ce învață jocul supus,
Pentru vorbele goale, înălțate pe ziduri,
Pentru fostele vieți, rătăcite-n "News Feed"-uri.
Pentru frica noastră de-a privi în oglindă,
Pentru boala puterii, ce-anceput să cuprindă
Toate mințile care se-agață cu dinții
De toate guvernele și de toți președinții.
Toate guvernele și toți președinții!
Toate guvernele și toți președinții!
Am de gând să urlu pân-am să știu că ești treaz,
Și că viața noastră începe de azi.
Începe să cazi, începe să simți,
Furia ce-ncleștează dinții pe dinți.
Să fim cuminți, să fim de treabă, să fim oameni buni.
Nu mai e o opțiune-n casa asta de nebuni.
Răbdare și tutun? Poate grabă și weed.
Poate-o cărămidă-n geam la sediul de partid.
Poate omul ignorant și absent s-a săturat,
Poate tot ce-are nevoie e să fie întrebat.
Poate tot ce-avem nevoie e să punem întrebări,
Poate punem focuri în loc de lumânări!
Focuri! (Focuri)
Focuri! (Focuri)
Focuri!
În loc de lumânări!
Focuri! (Focuri)
Focuri! (Focuri)
Nu,
N-ai trăit de-ajuns.
A venit vremea să fii nesupus!
Nu,
N-ai trăit de-ajuns.
Haide acum, steagul jos, pumnul sus!
Nu,
N-ai trăit de-ajuns
N-ai trăit...
Toate guvernele și toți președinții!
Cine?
Cine?
Toate guvernele și toți președinții!
Cine?
Cine?
Cine?
Toate guvernele și toți președinții!
Cine?
Cine?
Toate guvernele și toți președinții!
Cine?
Toate guvernele și toți președinții!