Stau să te-aud cum arunci Vorbe mari ca valuri de noroi. Știu să te-ascult când încerci, Limba-n sânge vânăt să-ți îneci. Pot să te-ajut, dacă vrei, Prima piatră de pe jos s-o iei. Vreau să îmi simți tâmpla grea, Răsturnată-n gol sub piatra ta. Eu nu ridic vorbe-n vânt, Răstignita-mi limba tace-n cânt. Tu ești un rău trecător, Mediocru, fals, amăgitor. Orb de ai fi, te-aș uimi. De sânge, prin timpane, te-aș goli. Nu căuta să-nțelegi Vina ta-i ca-i vrut să-nnozi, nu să dezlegi. Vina ta-i ca-i vrut să-nnozi, nu să dezlegi. Chiar de-aș vrea să iert nimicul tău Nu mai pot să mint Că-mi pare rău Că-ți este rău Și-ți pare rău... Știu, îți e greu să-nțelegi Lucruri simple, întâmplări firești. Noi, conspirăm să-ți furăm Prețiosul tău nimic venin. Da, noi suntem peste tot Umbre șerpuite-n lumea ta. Da, noi avem doar un rol: Să privim cum te arungi în gol. Să privim cum te arungi în gol. Chiar de-aș vrea să iert nimicul tău Nu mai pot să mint Că-mi pare rău Că-ți este rău Chiar de-aș vrea să iert nimicul tău Nu mai pot să mint Că-mi pare rău Că-ți este rău Și-ți pare rău...