Vânturi se-nvelesc Cu vele, adormind, Visând că se opresc Din goană și se-ntind Pe paturi lungi de apă, Pe-o barcă de pescar, Între năvod și nadă, Cuibărite lâng-un fugar. Am fost închis într-o colivie Făr-orizonturi sau așteptări, Cu un săpun, o frânghie Și-un liber arbitru plin de erori Parcă văd că totul se termină cum a-nceput Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat Am vrut să fiu cel mai bun Și-am renunțat la ultimul pas În soartă oi crede postum În noroc - la parastas... De jur împrejur orizont Oriunde te uiți apă și cer Ce-ar fi să fie cu ghinion, Să mă trezesc iar în infern? Parcă văd că totul se termină cum a-nceput Și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc Dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat Ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat.