E ciudat Când totu-n jur se rupe în fîşii Şi nici nu ştii Când casa ta ţi-a devenit hotel Când ea te ştie mult mai bine Decât tine Şi cu siguranţă decât el Şi încet evadezi În ascunse unghere Nici nu poţi să prevezi Că urmează cu totul altceva Şi te laşi să pluteşti Senzaţii noi te îneacă Nu mai ştii cine eşti Dar juri că n-ai simţit aşa ceva Poate că Tot ce-ai făcut până-acum E doar un drum Pe care-l laşi în urmă în sfârşit Poate că Tot ce te bântuie azi E-un nou macaz Pe linia vieţii tale răsărit Prea târziu Cînd te-apucă dor de ducă Ştii şi tu că N-o să-l mai priveşti nicicând la fel E scris în stele, pe inele Dar sub piele Azi e-altcineva Şi te plimbi fără ţel între lumi găunoase Pînă seara coboară şi-o să poţi s-o-ntâlneşti Şi eşti nervi şi scântei şi e carne şi oase Şi nu poţi şi nu vrei şi nu-ncerci să te-opreşti Şi te-mbeţi cu aromă de degete fine Şi licoare de zei e sudoarea pe ea Şi ecou de-Orient şi parfum de vitrine Şi cazi şi zbori şi uiţi şi mori şi-nvii deja Poate că Tot ce-ai ştiut până-acum E doar un drum Pe care-l laşi în urmă în sfîrşit Poate că Tot ce te bântuie azi E-un nou extaz Pe linia vieţii tale Pe linia vieţiï tale