Peste tâmplă se scurge-un râu Şi domol altul pe-obraz Am un suflet mâncat pan' la brâu De molii tremurând în extaz Îmi vine să mă urc pe pereţii ruinei Iar tu mă priveşti impasibil şi taci În mine viaţa stă să leşine N-ai vrea măcar astăzi să te prefaci Obosit de cuvinte alerg Peste câmpuri de nervi speriaţi Cu un colţ de-amintire-mi şterg Obrajii de iude sărutaţi Îmi vine să mă urc pe pereţii ruinei Iar tu mă priveşti impasibil şi taci În mine viaţa stă să leşine N-ai vrea măcar astăzi să te prefaci