Să ne alungăm teama am construit temple-ntregi, Neguri pe lângă ziduri curg, umbre fără culori... Umplut-am marile cărţi cu interdicţii şi legi Şi-am promis tuturor un loc minunat dincolo de nori. Ritualuri am inventat, îngenuncheaţi ne-am tot rugat Aerului, pereţilor, să fim asiguraţi! Frica vrem s-o stăpânim după ani întregi de chin, Îngânând vreun psalm prea monoton, poate-o să fim vindecaţi... Şi dacă asta-i tot? Poate asta-i tot ce-avem Şi ne pierdem preţiosul timp sperând să ne izbăvim... Suntem oare-aşa funeşti Să ne tot inventăm poveşti? Ar trebui să recunoaștem deschis - nimic nu ştim. Ne-am omorât fraţii pentru că altceva gândeau, Am uitat complet de unde venim Şi-acum ne credem altfel! Am pus curioşii pe foc, Pe diavol l-am învinuit pe loc Când prea slabi am fost şi-am încălcat Reguli scrise de noi... Şi dacă asta-i tot? Poate asta-i tot ce-avem Şi ne pierdem preţiosul timp sperând să ne izbăvim... Suntem oare-aşa funeşti Să ne tot inventăm poveşti? Să fim cinstiţi cu noi înşine - nimic nu ştim.