Apasă, afundă, oprimă, consumă Zi şi noapte griji te apasă Zi de zi acumulezi şi strângi şi fiecare gând negativ ţi-e măsurat de acum în plumb Carnea e tot mai grea Oasele se îndeasă Tendoanele se întind şi forţe tot mai mari te cuprind Simţi cum totul pocneşte Simţi cum totul se înfundă Nu mai vezi nici o cale de scăpare Nu mai vezi nici o urmă de izbândă Nepăsarea cruntă generează povară Indolenţa anunţă o sarcină suplimentară Aduni şi însumezi moravuri bizare Culegi, depozitezi brutalităţi banale Te afunzi şi te consumi Te adânceşti şi te deprimi Doar fapte şi gânduri frumoase Te pot scoate şi smulge din declin Uşor mă desprind de tenebre sociale Renasc plutind peste gânduri infame Lejer ocolesc zonele negate şi zilnic mă topesc în soare şi şoapte Auzi zidurile crăpate Auzi paturi cum urlă încovoiate Auzi etaje prăbușindu-se-n lanţ Auzi temeri cum se coboară Ca o ceaţă nemiloasă şi densă Tot mai densă Tot mai grea Baloane şi suspensii Nu dăruiesc dispensii Să scapi de supramasă Din amorţeala lipicioasă Speranţe înnecate în mâl de interese Te sting şi te doboară Te îmbracă în ocară Trotuare deformate de paşii supergrei Maşini cu roţi puşcate de la problemele de ieri Uşor mă desprind de tenebre sociale Renasc plutind peste gânduri infame Lejer ocolesc zonele negate şi zilnic mă topesc în soare şi şoapte Simţi cum totul se deschide Simţi cum totul prinde viaţă False probleme dispar Procese afective reapar şi eşti tot mai uşor şi eşti tot mai vioi Că un zmeu înnalțat de un copil fericit Că o floare ce anunţă primăvara-ntr-un pustiu