Nimeni nu mă caută să ştii Chiar şi tu la mine nu mai vii Diagnoza noastră – Amnezii Poate tu nu ai observat Timpul ca nisipul s-a spălat Nu lăsa uitat tot ce-ai uitat În scrisoarea mea din poezii Vei citi că viu sunt printre vii Încă nume-n piatra n-am purtat Rătăcind tăceri îmi e pe plac Să privesc la cer neîncetat Cînd soarele noptează merg în pat Ies în stradă calc noaptea Din mîini scrisorile-mi cad În pumni am degete strînse În toate uşile bat Deschideţi poarta poştaşul de voi n-a uitat Eu îţi caut fereastra în care m-ai aşteptat