Se-aude din nou. In armura lui, fantastic, Calarind un cal de plastic Intr-o lume inundata de culori, Un copil striga pamantul Insa vorba i-o lua vantul Si fugea cu ea aiurea printre nori. Nimeni nu-l aude, Inimi surde. Aprinde culori, zbori. Pe pamant, cersind culoare Unui asfintit de soare, Invartindu-ma aiurea, prins in sfori, Sunt omul de azi care-alearga spre maine, fara niciun ieri Si strigatul meu e un urlet de caine. Nimeni nu m-aude, Inimi surde, Intre doua secunde spune-mi simplu Ca nu sunt singur. Sunt doar un copil ratacit printre vise, O carte lasata cu pagini nescrise, Un castel de nisip intr-un mijloc de mare. Singur, doare.