In noaptea ce dureaza spre zi o vesnicie, Se naste o lumina- a soarelui solie. De ramuri sugrumata, apoi ea intra-n casa Si pe-al oglinzii luciu, privelisti ea imi lasa. Ca panza sangerie, se inroseste zarea De-a zorilor lumina ce spulbera visarea. In lupta disperata cu noaptea, ea invinge Si-a noptii intuneric zdrente negre strange. Luceafarul de ziua, mai supravietuieste In timp ce lunga pala in zare se topeste. Si dupa ce si-acesta cu-albastru se comporta Lumina orbitoare, imensul cer inunda.