Aprind lumânarea pe care Iarăși o sting Și vreau s-aud numai Șoapte... Și nimeni n-aude lanțul Din inima mea, Și nimeni nu crede Căci vede, zâmbetu-mi vede... Eu strig... Să nu se audă Eu strig Șoapta mea acută Eu strig... Să nu se audă Eu strig Toți țin să mă-ndrume, Să mă facă mai bun Gen, ei cunosc lumea Și vor să-mi de-a sfaturi... Raspunde-ți, pe bune Pe bune, par nebun Răbdarea nu-i de cauciuc Tot ma satur, ma satur Și strig... Să nu se audă Eu strig Șoapta mea acută Și strig. Să nu se audă Eu strig Sincera-i privirea indiferet de fețe Zâmbetul mimat e doar din politețe Gandurile strigă, strigă-n locul meu Sufletul nu se deschide pentru orișicine Căci rar cine vede, rar cine ascultă Rar cine te compătimește încat te ajută Soarta mă ceartă când stângaci pășesc Posibil nu învat, până nu greșesc Și strig... Să nu se audă Eu strig Șoapta mea acută Și strig. Să nu se audă Eu strig