Sunt bărbat, Nu sunt deloc compicat Sunt relariv simplu, Ce am în inimă am şi-n minte. Şi spun deschis To ce gândesc, mai puţin Când vine vorba despre cele două cuvinte, Cuvintele alea două Pe care-ai vrea să le-auzi într-una Tu, Însă dacă nu ți le spun Nu înseamnă că nu, Ăă, că nu. Dar să ştii că eu, Eu încerc dar nu prea reuşesc, Cred că nu e specific bărbătesc, Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc Te iuu... Sunt bărbat Nu sunt genetic structurat să spun aşa ceva, Părerea mea, Şi sunt convins Că la fel s-a-ntâmplat Şi cu ăia din-naintea mea. Toți strămoşii mei au avut: De vânat De luptat De inventat: Roata şi becul şi televizorul şi geaca de piele, Puțin dar nu pe scurt Nu le-a stat capul, nu La cele două cuvinte Dar să ştii că eu, Eu încerc dar nu prea reuşesc, Cred că nu e specific bărbătesc Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc Te iuub... Şi nu-nţeleg de ce nu-mi acorzi credit nici măcar cât unui câine, Care te iubeşte chiar dacă Nu-ţi vorbeşte, Pe bune Nu ştiu ce vrei, E suficient să te uiți în ochii mei, eeei Eu încerc dar nu prea reuşesc, nuu Cred că nu e specific bărbătesc, Totuşi o să-ncerc să îți şoptesc, Te iuu. Totuşi n-o să-ncerc să îți şoptesc Te iuu. Vai ce greu este, hai că pot, Totuşi o să-ncerc să îți şopesc Ăăă Te iubesc!