Doar o mamă poate ști
Ce e dorul de copii, măi!
Mama-i aduce pe lume... Of, maică!
Le dă viață, le dă nume
Zi și noapte ocrotește... Of, maică!
Și cu multă grijă-i crește
Când sunt mari, scoși din necaz –
Mama singur-a rămas, măi!
Ei cresc mari, se duc ca norul
Și mama le duce dorul
De vrei să-i faci bine-n viață
Adu-i nepoței în brață!
Ea și când îmbătrânește... Of, maică!
Tot pentru copii trăiește
De-ar avea un singur măr... Of, maică!
Îl păstrează să-l dea lor, măi!
Unul de-ar păți ceva
O doare-ntâi pe mama, măi!
Că doar mama poate ști
Ce e dorul de copii, măi!
Mama tot mamă rămane
Și la rele și la bune
Te ceartă pe cât se poate... Of, maică!
Dar din suflet nu te scoate!
De-ai greșit – ea te-a iertat... Of, maică!
O doare că te-a certat, măi!
Tu sărut-o și-o mângâie
Fă-i din lacrimi bucurie!
Că doar mama poate ști
Ce e dorul de copii, măi!
Cu ei în gând lăcrimează
Și-o apucă zorii trează
Mama tot mamă rămane
Și la rele și la bune