Lacrimă de icoană e viața uneori, Cutreierând obrazul până în suflet Umbra de amintire îți spune: "Iartă, e păcat... Să mori de dragoste rănită Pe lumea asta care trece Și doar iubirile nu mor. Să mori de dragoste rănită, Eternitatea unei clipe s-o măsori." Din dragoste de tine gândul parcă plânge, Din dragoste de tine cerul rău mă strânge. Poate fericirea n-are nume, Dar ce poate fi mai trist pe lume Decât să mori de dragoste rănită?! Pare o banalitate gândul ce ne-a durut Când le uitam pe toate într-o seară, Dar sunt tristeți de-o viață, Ele te învață că-i păcat... Să mori de dragoste rănită, Eternitatea unei clipe s-o masori. Din dragoste de tine, gândul parcă plânge, Din dragoste de tine cerul rău mă strânge. Poate fericirea n-are nume, Dar ce poate fi mai trist pe lume Decât să mori de dragoste rănită?!