Am cîntat și-o să mai cînt, lume draga mea,
Două mii de ani, la rînd, lume draga mea,
Cîntecul e viața mea, lume draga mea,
Și tu lume sora mea, lume draga mea.
N-am știut, nici n-am gîndit, că toate au un sfîrșit,
Nu credeam, nu bănuiam, ce am azi, mîine să n-am.
Lasă-mă să cînt, de dragul și de dor,
Cîntecul e viața mea,
Nu vreau ca să mor!
Tu m-ai făcut stea pe cer, lume draga mea,
Nu mă lăsa ca să pier, lume draga mea,
Mai vreau viața înc-odată, lume draga mea,
Nu-mi place pe lumea ailaltă, lume draga mea,
Și de-o fi să mor și eu,
Lume, să nu-ți pară rău,
Amintește-ți cîteodat',
Că neica Ion ți-a cîntat.
Lasă-mă să cînt, de dor și de drag,
Cîntecul e viața mea,
Niciun rău nu fac!
Unii spun că nu mai sînt, lume draga mea,
Alții zic că nu mai cînt, lume draga mea,
Dar eu jur c-am să vă cînt, lume draga mea,
Două mii de ani la rînd, lume draga mea.
Cîntecele cu dor greu,
Le las la Ionuț al meu,
Să le ducă mai departe,
Fiindcă ele nu au moarte.
Lasă-mă să cînt,
Lasă-mă să cînt,
Că mi-e dragă mult viața,
Și acest Pămînt.
Lasă-mă să cînt,
Lasă-mă să cînt,
Lasă-mă să cînt ...