Hora Soarelui Negura Bunget Un pas adînc, cerul deschide Si-n hãul de dedesubt, M-arunc, si soarele mã prinde Cum muntii se rãsun, soimii se adun, Codrii se trezesc, frunzele soptesc, Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc Na mesa de doi lai munti Împlini de arbori fãrã frunzi Între pietre nearse de soare În lemne neroditoare Lîngã tãul fãrã fund Cu toiag despic cãrare Ce mã poartã-n hãu de naltã zare Tes soarele-n cãmasã, în atã fermecatã Chibzuitã si trufasã, cu gînd drept legatã Iesi soare din soare Iesi soare spurcat, iesi soare necurat Si cu mîndrã sorã lunã, Leagã cununã, cununã legatã De horã si soare, din cer pînã-n zare De dincolo dã cer Dinapoi de lunã Din-afar de soare Dintr-odatã am fãcut înc-o lume nouã Din nimic!