Atîrna cerul, de sus pămîntul De sub rădăcini, agăţat de glie, În funie dreaptă întinsă-i zarea Şi prinde-n colţ de cer văzduhul. Îndreptat e ne-rostitul de necrezut, Descătuşat e ne-vorbitul dăscălit, ...departe de tot... Acolo unde înţelepţii se aşează La veacul de somn. În urmă şi-a urmat chemarea În umbră i-a fost mereu zarea. ...departe de tot... Acolo unde toate gîndurile mor... Să lăsăm cuvîntul să doarmă ... Lipsind de vorbe, mută-i mintea, Senină-i fruntea... Gînduri curg, şi acoperă lumea, Ghem de fire înnodate, Se în-coardă şi a-coardă În tot ce-i fals şi nu vibrează. Cînd făcutul nefăcut, Ce-a trecut prin netrecut A zăcut şi-a petrecut Prin făr' de loc, În făr' de vreme... Ochii înceţoşaţi şi tulburi, De-o mare de semne, Ce-n van presară înfăţişare, Înecînd privirea Şi-nrobind vederea De a sa lucire. Să lăsăm cuvînt să doarmă, Oblojindu-şi lumea-i surdă... Îndărăt de oarbe semne Rînduiască peste timpuri Cu tîlc rostit şi tăinuit, Iscălit în chemări de veghe Pînă-n cea din urma moarte. Şi unde vara cade într-o joi Acolo eu o să mor Ori buni, ori răi, tot un mormînt! În vînt...