In zori ne rătăcim prin rouă Suntem doar noi doi si plouă Nu vrem să ne ascundem In lumea noastră. Nimeni nu știe cine suntem Nimeni nu știe cine suntem Nimeni nu știe cine suntem. Când norii dispar e liniște iar Ne pierdem in gând fără niciun cuvânt In noaptea albastră de stele in zori In lumea noastră. Nimeni nu știe cine suntem Nimeni nu știe cine suntem Nimeni nu știe cine suntem. Vin si pleacă, norii iar se-mbată Și iar se-mpart pe cer Parcă mai rău ca altădată Și tot ce iese, e frig si furtună Dar frigul intotdeauna ne-aduce împreună Nimeni nu știe cine suntem Nimeni nu știe cine suntem. Nimeni nu știe cine suntem...