Cine bate în lemnul ăsta străvechi? (nimic) Am venit aici să mă căiesc în singurătate Făr' de musafiri nepoftiţi (nimic) Aista e biserica mea (nimic) Odinioară albastră şi împodobită de picturi Cu toate poveştile lumii Am privit-o scorojindu-se de vopsea Am privit lemnu-i întunecându-se de umezeală (nimic) Am venit să fiu singur (nimic) Să mă căiesc de unele picturi De-acum franjuri prin iarbă (nimic) Dar morţii au socotit să nu-mi dea pace (nimic) (Nimic) Și iată-i răsculându-se (Nimic), bătându-mi în ziduri (nimic) Ctitorind gălăgie (nimic) peste liniştea mea (nimic) (Nimic) Mânăstirea mea (nimic) făr' de acoperiş Cu tot (nimic) cu pădurea din juru-i levitează (nimic) Necunoscând că universul ăsta ni-i mic (nimic Soarele (nimic) Îşi strânge buchetul de (nimic) raze Lăsând (nimic) restul lumii în întuneric (Nimic) Și revarsă o coloană (nimic) de aur prin locul acoperişului (Nimic) Clinchetul stelelor revărsate (nimic) Peste ţestele morţilor afară (nimic) Ce tot mai sârguincios (nimic) Bat a mă ajunge (nimic) De veacuri (nimic) repet aceste versete De veacuri repet (numic) aceste versete Aşa cum repeţi (nimic) un cuvânt Acelaşi cuvânt (nimic) Până ce nu mai înseamnă nimic (nimic)