Foc Ard depărtările, Mistuie zările, Se-aţinte-a prăpăd. Amarului jarului Din inima craiului, Dor, jale rod. Salbe de nori să-i ajungă departea Şi munţii de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Şi zorile toate să-i fie surate. Grea Pizma nălucilor Pe ceata voinicilor Ce zboară călări. Zăbava sfârşitu-sa, Alean innegritu-sa În şapte zări. Salbe de nori să-i ajungă departea Şi munţii de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Şi zorile toate să-i fie surate. Inimă de n-ai da ghes Să-l răpună, De ne-ai strânge iar pe toţi, Împreună, Să ne ivească-n fală iar, Dar amară e noaptea sa, Fără nici măcar o stea Să-l îndrume. Dar ne-om întoarce iar în zorile de rai, Ne vor petrece codrii aspri cu alai, Fără umbră de răgaz peste ape i-om purta, Cu toţi şoimii îi vom pierde, După viaţă i-om afla Măre Zboară Măria Sa, Roibului pinteni da, Jar scăpăta. Zboară S-adune bărbaţii fraţi De viaţă însetaţi, De cer legaţi. Salbe de nori să-i ajungă departea Şi munţii de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Şi zorile toate să-i fie surate.