Zilnic car atent un caracter de stâncă
Privirea-n față, mike-u îl țin drept în mâna stângă
Spun că, pare scumpă viața da' nu-ncerc s-o cumpăr
'S cumpătat deci niciodată nicicum nu mă pui în cumpănă
N-am rezultate fără muncă
Nu mă murdăresc pe mutră fals
Mutăm munții din loc, Nechifor m-ajută
Are propriu dans viața și nu-i chiar un vals
Ritmu' pe care cu orice pas mă mișc pe rută
Sunt pe frecvență ca un router
Sunt genu' ce poate să vadă partea bună dintr-o zi urâtă
Sunt propriul meu prieten, propria brută
Parcă arunc cu flori și pietre apoi trag din propria bâtă
Bag adânc subiecte cu interes ce nu se mai discută
Că mulți n-au nimic de-nțeles de n-aud vreo dispută-n vers, vezi...
De-asta stau lucrez...
Cu mult interes pe propriu fir finisez gânduri ce le conturez
Nu simt vreun regres, zilnic mă reglez
În sinea mea chiar ți-o spun sincer - simt ce o să urmeze
Compun piese între linii, minim nu mă limitez la nimic
Dac-am scopu' s-ating inimi, e tot ce-o să conteze
♪
'S vesel...
Procesat ca un mezel
Binevenit ca un desert între două mese
Zdruncin două verze, fac două paie-obeze
Și dup-aia mă ridic din nou la microfon, sunt prezent
'S ca o mașinărie fiindcă des-compun în piese
Desfăcând noduri, dezgropând roduri...
Când îți face plăcere-n ce faci nu simți efortu'
Deci poți să dai din brațe ca și cum îți place înotu'
Acum, oricum, îmi văd, de drum, niciun, om nu
Mă poate opri din ce-am de făcut
Nu pun, botu, la tot, ce spun
Cei din jur ce înjură p-alții fiindcă au crescut
Ți-o zic pe larg și pe scurt...
Prea puțin mi-a păsat viața asta frate ce-au crezut restu'
Sunt la fel și când nu vezi tu
Doar că fără sunet aș fi clar ca o albină fără stup
Mai las creieru' să noteze fiindcă nu-i destul
Scot secvențe care mă țin cu pulsu' crescut
Las cuvinte să picteze pasaje pe scut
Să mă protejeze, și asta-i cam tot ce-o să conteze