Ultima noapte de dragoste (
Ștefan) Ștefan Gheorgidiu este student la filosofie
Căsătorit cu Ela, studentă la litere, duc viață liniștită-n sărăcie.
Asta până când tânărul moștenește de la Tache,
Unchiul lui bogat, O mare avere,
Iar iubita sa începe să uite de unde a plecat.
Devine avidă de mondenitate, De viața de noapte și de escapade...
Și de Grigoriade, un avocat Cu care Ștefan crede că a fost înșelat.
Excursia la Odobești pune la îndoială fidelitatea soției.
Relația se destramă până când ajunge să nu mai fie.
Fiindcă Ștefan se întoarce de la Azuga.
O caută pe Ela, nu-i acasă. (
Unde-i?) Ea se întoarce abia dimineață.
Ștefan pune punct și divorțează.
Plănuiește mare belea, Să-i omoare pe Grigoriade și Ela...
Dar se întâlnește cu un locotenent- colonel și e chemat în regiment.
Întâia noapte de război Ilustrează o imagine
De groază a frontului cu o armată dezorganizată.
Experiența războiului e crucială, dramatică, foarte ciudată.
În război este rănit și se-ntoarce în București.
Ela-i pare o străină, nu mai crede în povești.
La final, îi lasă tot, de la cărți la obiecte de preț.
Părăsește iubirea ideală, rămâne singur, căutând un sens.
În final, având în vedere cele prezentate Anterior, putem spune că "
Ultima noapte" E un roman modern de
Analiză psihologică, Obiectiv și realistic.
Bombă!
Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război" Special de la Camil Petrescu pentru voi.
E un roman subiectiv,
Interbelic și este Și un roman psihologic al experienței.
Pentru că sursele de inspirație au fost Jurnalul pe care autorul l-a
Scris pe front Și bătaia cu flori de la
șosea, care era Un vechi obicei bucureștean...
Dar și filosofia lui Husserl, clar.
Sau opera lui Marcel Proust, Camus și Stendhal.
Este un roman analitc, ionic, știi ce zic?
Că acesta aparține genului epic.
Tema este iubirea, în prima parte,
Și războiul în a doua, creând o unitate.
Deoarece aceste două parți iau ființă Și
Acțiunea se petrece în aceeași conștiință.
Ideea e că ambele sunt trecute Ca niște experiențe cognitive absolute.
Acum să trecem la partea narativă Unde avem
Monolog interior și retrospectivă Care dau tonul confesiv.
Unde mai pui Că narațiunea se realizează la persoana întâi?!
E homodiegetică, are focalizare internă, Și viziune "avec"...
și se observă Identitatea dintre personaj și narator Între individ și
Sine fiind un conflict interior,
Dar și unul exterior între individ și lume,
El fiind o contradicție între rațiune și pasiune.
Individul nu se adaptează societății,
Din cauza moravurilor ei și-a mediocrității.
Universul ia aspectul unui joc absurd
și De-aici rezultă dorința sinuciderii.