Sunt munţi şi păduri Vânt din Miază-Noapte începe să sufle Chiar cerul îşi schimbă culoarea, Nici orizontul nu mai există Iar eu sunt acum doar o umbră. Hotarele ăstui tainic tărâm Nu sunt pentru mine oprelişti, Pustia-ngheţată în neguri şi-n vânt - Palatu-mi de ceţi şi tristeţe. Secoli s-au scurs de la voievozi Iar ţara lor e-acum doar părere, Din gândurile mele răsar alţi viteji Ce-or avea iar o faimă cumplită. Sabia luce şi platoşi scrâşnind Încânt-acum duhul bătrânului, Martor prin timpuri şi-n vrăji iscusit, Când piatră-n afund, când şoim în văzduh. Chiar dacă sufletul lui e liber El stă doar pe creasta munţilor-nalţi, Cu mâinile-ajunge sus la cer Iar nourii se mişcă după cântecul său. În rune, de ştii, poţi desluşi Epoca mândră ce sta ca să vină Sunt munţi, păduri, ape şi nouri În veac eu voi fï bătrânul.