Flămânzi şi goi ne-au aruncat în hău, Încovoiați de boală şi de rău, Şi zilnic scurmă în acest gunoi Să vadă câți au mai rămas din noi. Dar noi, din iad, ne-am târât pe brânci, Ne-am plecat pe tainele adânci, Calcăm cu sufletul pe legi şi fire Si ne-mbătăm c-un strop de nemurire. Când banul iar decide Corupţia ucide! Iar când groparii vin - cred că dormim. Noi din morminte le strigăm: "Trăim!" Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine, Ci cu nădejdea zilelor de mâine. Când banul iar decide Corupția ucide! Asupra lor apasă un blestem: Ne au în mână, şi tot ei, de noi se tem. Să tremure că noi cei din morminte, Vom trece peste ei! Mergem înainte! Când banul iar decide Corupţia ucide!