""Tare-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo, unde sint acum.
Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, doar cand eram" mic."
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.
N-am cerut la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.
N-am lovit in nimeni. Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi
Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind."
Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte,
Si nu mai poti desparte de desis
Inchide ochii si ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi
Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu.
Te departeaza si mai mult de toate
De departarea proprie mereu.
Eram doar un copil cand citeam asta
Simteam si suferinta si napasta
Si le rosteam adanc, ca un om mare.
Ca pe-o rugaciune inainte de culcare.
Imi faceau bine cand mi-era greu,
Mi le amintesc acum de parca le-as fi scris tot eu.
O doamne, ca timp a trecut,
De parca 20 de ani am ramas mut
Visam sa le cant... intre timp le-am trait.
Toate de-odata, nu cate umpic
Si au zacut in mine ca un urlet,
Versuri tatuate, scrise pe suflet.
Ma simt de parca as fi fost plecat din viata
Si m-am intors ca soarele intr-o dimineata.
Ca de la tata la fiu, in clipe grele.
Iti ofer acum, cadou, bandajele mele.
Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte,
Si nu mai poti desparte de desis
Inchide ochii si ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi
Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu.
Te departeaza si mai mult de toate
De departarea proprie mereu.