Poezia mi-este proza
Sunt pantheist ca Platon şi Spinoza
Inima-mi simte, pun'-te ca mimoza
Încep să ştiu a fi liniştit
Acum noaptea mea e ziua
Scriu de cinci ori mai iscusit
Încă bântui prin locuri, departe de blocuri
După ce-o să plec, eu rămân viu ca focu'
Respect folk-u', pace Tatiana Stepa
In rap sunt cavaler, clasic ca Seneca
Apuşi crescuţi de mine-mi zic "bătrâne"
Zic altor bătrâni: "ascultă ce spune, că spune bine"
Zbârleşte paru' pe mâini
Încă am boală pe mulţi proşti ce m-au lăsat fără câini
Singur pe străzi pline de oameni cărora nu le pasă
Io' n-am uitat cum m-aduceau noaptea acasă
Până şi-un animal mă simte
Prea greu să explic în cuvinte
Ce simţeam atunci, ce-mi trecea prin minte
În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar
În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar
Am frați, surori în multe cartiere din lume
Golanii mei ce nu mă ştiu după nume
Io' cos inimi rănite, prin versuri lipite
I-ajut pe-ăştia mai mici să nu mai ia decizii greşite
Respectă asta, respectă-mi arta, respectă-mi brigada
Respectă-mă, că mă iubeşte strada
Estetică şi etică, mi-am terminat facultatea
Cu materii pe care nu te-nvaţă cartea
Am fapte ce vorbesc de la sine
Trecutul scris prin scări de bloc, şi le ştiu prea bine
Fac metamfetamuzica în zorii dimineţii
Binecuvântat să-nţeleg darul vieţii
Împrăstii pace, sunt sătul de răutăţi
Că ştiu cum e, toţi în viaţă, greutăţi
Practic recunoştinţa, şi ţin trează conştiinţa
Mi-am distrus ego-ul şi-am devenit fiinţa
În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar
În viaţa asta plină de amar
Stau în furtuna destinului meu ca un stejar
Neclintit, rămân aici ca voluntar
Pentru mulţi ce n-au habar sunt doar un vechi hoinar